Cultură şi tradiţii
”Casa muzeu Arpasu de Jos” in curtea Casei de Cultura
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Gheorghe Gherasim Dobrin-conducatorul cetei de ficiori in 1922 din Arpasu de Jos
Rafira Dobrin
Ce e cu adevărat nou în Noul Român e vechimea.
Adevăratul orizont al acestei aşezări e verticala, iar perpendiculara lui e zarea. Cuvântul cel mai viu al acestei case e tăcerea maternă ca limba în care fiinţăm, o realitate care indică întotdeauna Nordul, grinda de sus a sensului.
(Ion Mircea – extras din vechea carte de impresii a Casei Dr. Gheorghe Telea-Bologa, Noul Român,
colecţia particulară a Dr. Gheorghe Telea-Bologa).
În anul 2003, după multe tergiversări şi demersuri, Dr. Gheorghe Telea-Bologa oferă spre achiziţie Ministerului Culturii şi Cultelor, Casa şi Colecţia Dr. Gheorghe Telea-Bologa, situate în satul Noul Român, comuna Arpaşu de Jos, judeţul Sibiu. Ulterior, printr-o hotărâre a Guvernului, aceste bunuri, proprietate publică a statului, au trecut din administrarea Ministerului Culturii în cea a Complexului Naţional Muzeal ASTRA.
| Acest centru cultural se doreşte a fi un nucleu de interes socio-cultural, unde îşi vor găsi locuirea o multitudine de manifestări şi evenimente: vizite oficiale, individuale şi de grup, ghidaje speciale, cursuri de pedagogie muzeală, lansări de carte, reuniuni şi seri literare, întruniri şi sesiuni ştiinţifice, reconstituirea sărbătorilor, decernări de premii şi primiri în Academia Artelor Tradiţionale din România. |
Copiii, la vârsta preşcolară şi şcolară, tinerii liceeni şi studenţi au posibilitatea de a pătrunde în spaţiul legendar al satului tradiţional transilvănean din Ţara Făgăraşului, şi de a descifra şi cunoaşte tainele culturii şi civilizaţiei populare româneşti.
Iubitorii artei populare româneşti şi pasionaţii colecţionari au oportunitatea întâlnirii cu remarcabila colecţie a d-lui dr. Gheorghe Telea-Bologa. Colecţia de artă populară este o simbioză roditoare, armonioasă, împruncită în leagănul tradiţiei autentice şi maturizată în pridvorul bunei-simţiri a esteticului, rămânând, în structura muzeului culturii şi civilizaţiei româneşti, un martor al secolului XX, o imagine superexpresivă, de stigmatizare a valorii de artă.
